Cultivarea pamantului si cresterea animalelor au o vechime de peste 9 milenii pe globul pamantesc.
Un document din 15 aprilie 1702 releva ca locuitorii din Tara Româneasca s-au asezat pe mosia satului Năruja, ca embaticari, platind obstei acestui sat pentru terenul primit ,,spre a-l imbunatatii cu plantatii si constructii”, cu canon o redeventa anuala.
Pe ogoarele destelenite cresteau secara, graul de primavara si porumbul.
Comuna Năruja nu a avut mari proprietari de pamanturi si nici conace. In 1945, au fost improprietariti 60 tarani saraci, pe raza raionului Focsani (pe mosia fostului proprietar Zamfirescu)
Suprafata totala arabila a comunei Năruja (1960) era de 252,51 ha.
Pana in 1960, erau inscris in Gospodării Agricole Colective (G.A.C.) un nr. de 193 familii taranesti cu brate de munca, iar in intovarasiri erau inscrisi 72 familii.
Dintre culturile agricole, mai raspandit este porumbul folosit pentru prepararea mamaligii si ca nutret pentru pasari si animale. Se mai cultiva fasolea si bostanul, orzul, ovazul, trifoiul (ca masa verde pentru nutret), sfecla, cartofi.
Cresterea animalelor a fost o ocupatie veche a stramosilor din satele comunei, deprinsa din nevoia rezolvarii problemelor de transport, de a se ajuta cu ele la munca din camp, de a asigura produsele animaliera. Din vechime, au fost crescute, ca si astazi vitele mari (boii si caii), oile si caprele, porcii si ciinii (ca paznici ai caselor satesti si ai turmelor de oi). Aproape in fiecare curte se gasesc oratanii, in special gaini.S-au adaugat apoi gastele, ratele, curcile si, mai rar, bibilicile si chiar iepurii de casa.
Albinaritul, o indeletnicire de prim ordin in trecut, cand lipseau alte surse de zahar, a pierdut treptat din importanta, insa acum a inceput sa prezinte interes datorita exportului.
Pastoritul in Vrancea este o ocupatie rentabila pentru satenii care poseda un numar mai mare de oi. Transhumanta nu se face dacat ocazional. In Vrancea, se face un pastorit cu caracter local, de munte.
O alta indeletnicire mult folosita in perioada interbelica de gospodine si chiar pentru copiii de la scoala a fost cresterea viermilor de matase. Dar se pare ca numarul redus de duzi nu mai permite dezvoltarea in continuare a acestei indeletniciri de mare importanta economica.
Pomicultura reprezinta o alta indeletnicire a locuitorilor .In mod obisnuit , se intilnesc urmatorii pomi fructiferi: prunul, goldanul, corcodusul, nucul, ciresul, visinul, caisul, zarzarul, piersicul, marul,parul si gutuiul.
Cel mai raspandit dintre pomii fructiferi este prunul, care s-a bucurat din vechime de interesul localnicilor, mai ales soiul Vinete romanesti. Foarte raspandit dupa prun este marul care se cultiva mai ales prin curti, gradini si livezi compacte.
Silvicultura este deasemeni o ramura importanta.
Inca din 1869, marele agronom Ion Ionescu de la Brad afirma: ,,Padurile din Vrancea asteapta oameni intelepti care sa le exploateze nu numai in interesul prezentului, ci si in acela al viitorului, luand toate masurile cuvenite pentru a asigura facerea la loc a padurilor ce se taie, astfel ca sa lasam si noi urmasilor nostri avutie in padure.
In ultimul timp , aproape in toate tinuturile padurea a fost taiata ,, hoteste”, asa ca ar trebui milioane de ani pana ce stinca ramasa goala, s-ar imbraca de la sine cu copaci, că actiuni de impadurire sunt tot mai rare.
Dupa Revolutia din 1989,se trece la o noua dezvoltare a asezarilor urbane si rurale.In prezent, economia comunei noastre a fost restructurata; unele,privatizandu-se si participand la licitatie, au ocupat localurile respective, altii au licitata vechile apartamente sau pe cele in care locuiau, le-au luat la un pret scazut, iar unii le-au transformat cum au gandit, inscriindu-se in cerintele economiei de piata. Au disparut combinatul mare, sectorul de exploatare si de prelucrarea lemnului si au aparut sectii mici privatizate, care s-au adaptat din mers la raportul intre cerere si oferta, diversificand comertul.
04.06.2008